LING(Ă)Uşitorul

Cu toţii cunoaştem acea rasă de oameni care e mereu gata să-ţi facă un compliment, să ţi se alăture într-un potenţial “război”, să aprobe orice aberaţie pe care o spui, să-ţi fie mereu aproape [ până aici, descrierea prietenului perfect ], până în momentul în care, întamplător îl observi înjurându-te pe la spate [ act de curaj şi responsabilitate profundă ] şi aprobând ofensele aduse ţie.
De ce? Pentru că , la capitolul “ Cea mai veche meserie “, după preacurvie se ridică înălţător pupindosismul. Poate tocmai de aceea specimenele aparţinând acestor ramuri isi fac veacul târându-şi leşurile mizere împreună.
Revenind, îi spui în faţa ce ai auzit,ce te-a deranjat şi cu ce te-a călcat pe coadă şi albeşte ca varul de uimire. “ Eu ?! Cum poţi să spui aşa ceva ?! Despre tine?! Niciodată !! “. Şi-ncepe să jure, să injure, să-şi folosească organele în scopuri nevrednice şi să scuipe in sus sperând că vântul va îndrepta flegma către “duşmanul” tău , că doar încearcă să convingă că-ţi e alături în acest “ război “.
Astfel de îngeraşi gătiţi în haine fastuase, roşii , cu corniţele ascunse sub aureola strălucitoare, îi întalneşti la tot pasul. Şi nu mare ar trebui să vă fie mirarea când veţi descoperii că cei din jurul vostru îşi dezbracă haina de sfinţi.


Motto:
* Întotdeauna, şerpii ca şi linguşitorii sau alte animale târâtoare mi-au produs o impresie de profound dezgust. [ Vasile Alecsandri ]
** Cine ştie să linguşească, ştie şi să calomnieze. [ Napoleon Bonaparte ]
*** Fugi de linguşitori şi de cei care te laudă. [ Anton Pann ]
**** Linguşitorii se aseamană prietenilor, ca lupii câinilor. [ George Chapman ]

[ Ps: incercati sa va semnati la comentarii :-) ]