Vaga amintire.

El statea intins pe spate, cu mana stanga sub cap si cu cea dreapta strangand umerii ei. Ea, il tinea strans in brate si tragea in piept cu nesat mirosul pielii. Tinea capul lipit de pieptul lui si apasat de parca vrand sa ajunga la inima lui.

- Bai, deci stii cat am asteptat clipa asta?

Linistea era prea puternica sa poata fi spulberata.

- Nici nu crezi ca mi-am dorit asta,nu? Bai, niciodata n-ai inteles ca te iubesc. Sau nu ai vrut sa intelegi. Mereu ti-a placut sa te joci cu mintea mea. Asa e ca inca nu crezi ca te iubesc?

[…]

- Ce copil esti cand taci. Hm! Ce mult imi doream sa te strang in brate. Si cat de dor mi-a fost de tine! [Chicoteste slab] Stii ca nu mi-ai raspuns la ultimul sms? Aveam impresia ca m-ai uitat. [Ofteaza cu zambetul pe buze] Nu ma uitasei; te jucai doar cu mintea mea. Niciodata nu am stiut daca asta e motivul pentru care te iubesc atat de mult.

Il strangea tot mai tare in brate. Respira din ce in ce mai grabit, intrerupt la intervale din ce in ce mai scurte. Nu-i auzea vocea dar continua sa-i vorbeasca. Stia parca ce i-ar raspunde el.

- Hm! [Tresarea] Stii ce mi-am dorit intotdeauna? Stii ce mi-am dorit mereu din tot sufletul pentru noi doi? Pentru noi doi impreuna… Intotdeauna mi-am dorit sa….

S-a ridicat. Ii cauta privirea cu ochii mici, conturati de gene rasucite. Dar el…El adormise. Si adormise cu un zambet protector pe chip. L-a privit cateva clipe fara sa clipeasca, iar apoi si-a plecat iarasi capul peste pieptul lui si a adormit..intr-un tarziu. Poate ca nu-si dorise destul de mult.